vineri, 28 septembrie 2012

Cura cu prune


    Binecunoscutele prune este o excelenta sursă naturală de vitamine şi minerale contribuind la eliminarea toxinelor, purificarea ficatului şi cresc imunitatea organismului. Pot fi consumate crude în cure de două-trei săptămâni.
    Prunele sunt bogate în vitamina A, B1, B2, mai puţin vitamina C, conţin apa aproximativ 80%, zaharuri, protide, celuloză, sodiu, potasiu, calciu, mangan, fier. Potasiul contribuie la normalizarea celulelor sistemului nervos şi tot el, ajută la înlăturarea stării de oboseală şi păstrează intelectul vioi.
   Prunele au proprietăţi depurative, laxative, antipiretice, antihelmitice, stimulente nervos, emoliente şi decongestionante hepatice.
    Prunele cresc peistaltismul intestinal uşurând astfel tranzitul prin lubrefiere şi relaxează ţesuturile diminuând starea de inflamaţie. Se pot consuma cu 30 de minute înainte de mesele principale sau se poate folosi şi sucul proaspăt de prune.
     Se pot face cure de 3 zile pe săptămână în afecţiunile ca : hipertensiune, obezitate, arterioscleroză şi reumatism. În aceste trei zile se consumă doar prune.
    Mai sunt recomandate în constipaţie, intoxicaţii alimentare, gută, anemie, surmenaj, colici biliare, dischinezie biliară şi hemoroizi.
     Pot fi folosite pentru efectele lor diuretice şi laxative şi pentru decongestionarea ficatului, în acest caz se poate folosi decoctul de prune uscate, două căni pe zi.
       În afara beneficiilor lor terapeutice prunele pot fi folosite şi în cosmetică pentru tenurile cu pori deschişi. Se zdrobesc şi se aşează pe faţă, se realizează astfel o mască astringentă, timp de 20 de minute. Apoi faţa se clăteşte cu apă călduţă. 

Pătrunjelul – antialergic şi antioxidant


    Unul dintre cele mai cunoscute zarzavaturi, pătrunjelul este un antioxidant, un tonic general şi un purificator al organismului. El întăreşte imunitatea organismului, are un rol important în distrugerea radicalilor liberi, având proprietăţi antialergice şi antitumorale. Este bogat în vitamina A, vitamina C, vitamina B şi E, mangan, fier, fosfor, potasiu, iod, clorofilă şi magneziu. Conţinutul de vitamina C este mai mare de patru ori decât portocala, iar conţinutul de fier este mai mare decât al spanacului. Acesta mai conţine şi un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor şi anume histidina.

            Printre proprietăţile pătrunjelului cele mai cunoscute sunt :

- stimularea sistemului nervos,
- întăritor al sistemului de apărare al organismului
- reglează ciclul menstrual
-  antiinfecţios, vasodilatator, vermifug, antitumoral, antirahitic, antiscorbutic, diuretic, curăţă corpul de toxine, antiseptic al sângelui, al căilor urinare şi al tubului digestiv,
-  stimulează expectoraţia, eliminând din plămâni substanţele nocive,
-  favorizează creşterea transpiraţiei ajutând în acest fel la eliminarea toxinelor,
-  este un bun regenerator capilar
- este un stimulent al fibrelor musculare netede
-  ajută la neutralizarea efectelor nocive ale alcoolului şi ale tutunului
    Afecţiunile în care pătrunjelul joacă un rol important sunt : stările infecţioase, alergiile, oboseală, anemie, boli ale sângelui, afecţiuni renale sau ale vezicii urinare, reumatism, afecţiuni hepatice, dureri articulare, celulita, surmenaj fizic şi intelectual. Se pot folosi atât frunzele verzi, cât şi rădăcina.

            Cum putem consuma pătrunjelul :

  Cură cu salată de pătrunjel  

 Patrunjelul proaspat se mărunţeşte, se adaugă puţină zeamă de lămâie şi puţin ulei de măsline. Se mai poate adăuga seminţe de dovleac sau susan şi un căţel de usturoi. Timp de 10-14 zile se mănâncă zilnic câte o salată. 

 Cură cu suc de pătrunjel 

Sucul de patrunjel se obţine prin stoarcerea frunzelor în storcătorul electric şi se toarnă apă cât să le acopere. Totul se pasează până devine o pastă. Se poate bea ca atare sau se bea filtrată, imediat ce a fost preparată. Sucul de patrunjel se bea zilnic, înainte de a mânca, timp de două săptămâni.
Sucul de patrunjel fiind foarte puternic se consumă în cantităţi mici sau în amestec cu alte sucuri de legume (suc de morcov, ţelină sau spanac), deoarece cantităţile mari pot produce tulburări ale sistemului nervos.


Sucul de pătrunjel nu este indicat femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sfecla Rosie - Campioana in lupta cu cancerul


    Sfecla roşie, una dintre legumele cele mai rezistente în timpul anotimpului rece, este un ajutor pentru organism prin aportul de energie, fiind benefică inclusiv pentru sănătatea copiilor, încă din timpul vieţii intrauterine, numindu-se alimentul-medicament pentru femeile însărcinate. Beneficiile sfeclei sunt cunoscute încă de acum 150 de ani, fiind o legendă  pentru proprietăţile sale vindecătoare în bolile de sânge, în cele ale ficatului şi in vindecarea tumorilor.
     Sfecla se poate consuma în stare crudă, deşi nu are un gust grozav, dar fiartă îşi pierde calităţile terapeutice. Se poate consuma în amestec cu alte rădăcinoase (morcov, ţelină, pătrunjel, varză roşie sau salată verde). Cura cu sfeclă durează minim două săptămâni şi maxim două luni, iar doza zilnică este de 100-150 grame.
    Sfecla se mai poate consuma şi ca salată. Se fierbe, în coajă, doar până se înmoaie, apoi se dă prin răzătoare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean, rase, sare, ulei şi oţet după gust. Se poate adăuga si puţină miere, se amestecă şi se pune într-un borcan închis ermetic cu capac. Se poate păstra la frigider. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronşitelor, afecţiunilor reno-urinare. Creşte capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc. Salata de sfeclă este benefică şi în intoxicatiile lente – respectiv acumulările lente şi extrem de dăunătoare de toxine din alimentaţie, din apa, din aer, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumulează în organism şi ajung sa îl sufoce, producand afectiuni diverse, de la alergie - la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Sfecla roşie are calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, încă de la nivel celular, şi de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiraţie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, încât multe persoane care ţin cura cu suc de sfecla roşie se confrunta, în primele săptămâni, cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greaţă, tulburările de tranzit intestinal, mirosul neplăcut al excreţiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul funcţionează si da rezultate.

  Terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a vindecat nu mai puţin de 45.000 de cazuri de cancer şi alte afecţiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume şi al ceaiurilor de plante a administrat cu succes sucul de sfeclă. El recomandă, contra leucemiei şi a bolilor tumorale, o combinaţie de sucuri, şi anume 100 ml suc de sfeclă roşie, 50 ml suc de rădăcină de ţelină şi 300 ml suc de morcovi, care se prepară cu ajutorul unui storcător. Acesta combinaţie se păstrează ermetic într-un recipient în frigider şi se consumă cu lingura, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Terapeutul este de părere că sucul de sfeclă este cel mai puternic curăţător al sângelui, detoxifică ficatul şi blochează dezvoltarea tumorilor. 

  O altă modalitate de consuma sfeclă este supa care se prepară astfel : o sfeclă roşie de mici dimensiuni se taie în două. Una din cele două jumătăţi se va tăia mărunt, apoi se fierbe o oră cu alte legume tăiate mărunt, cum ar fi morcov, pătrunjel, ţelină, cartof. Când sunt aproape fierte se taie mărunt şi cealaltă jumătate de sfeclă, care se fierbe separat, doar să dea un clocot, într-o cană de borş de tărâţe. După fierberea celei în borş, lichidul obţinut, de o culoare roşu aprins, se filtrează şi se adaugă peste legumele care deja fierb, se mai adaugă sare şi ulei după gust, verdeaţă tocată şi se opreşte focul. Se obţine astfel un borş acru, de culoare roşie şi foarte bogat în betalaina şi alţi pigmenţi foarte beneficiu. Acest borş se poate administra convalescenţilor, celor cu boli de piept sau celor anemici. 

                Tratamente preventive cu ajutorul sfeclei rosii:

            Tumori canceroase

 – sfecla crudă consumată în salată şi sucul de sfeclă sunt cele mai benefice alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Substanţele active din sfeclă rosie sunt adevărate remedii antitumorale. Leucemia, cancerul pulmonar, colo-rectal şi cel gastric pot fi prevenite cu ajutorul sfeclei datorită bogăţiei sale în substanţe antiodixante. Rădăcina sa de culoare roşie este benefică şi în formele de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel de prostată sau de sân şi în cel testicular.

            Tulburările oculare

 –s-a descoperit că luteina şi zeaxantina, doi pigmenţi aflaţi din abundenţă în rădăcina sfeclei previn aceste tulburări.

            Varice

– celor care sunt predispuşi generic spre varice li se recomandă consumul sfeclei roşii, care previne pierderea elasticităţii vaselor de sânge şi formarea dilataţiilor şi a stazelor venoase. Persoanele care deja au varice trebuie să ţină cure serioase pentru a preveni extinderea acestora.

            Leucemie

– se recomandă consumul a 450 ml de suc de sfeclă, ţelină şi morcov, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care poate fi reluat. Este o puternică terapie, dar nu intră în opoziţie cu nici un alt tratament naturist sau alopat. Sucul favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui, având efecte antitumorale directe. 

           Gastrita hiperacidă

– 100 ml suc de sfeclă se combină cu 100 ml de suc cartofi cruzi şi 500 ml suc de morcov. Din combinaţia acestora rezultă un suc cu un gust nu foarte plăcut, dar foarte eficient pentru prevenirea şi calmarea durerilor sau arsurile gastrice produse de hiperaciditate, acţionând ca un tampon la aciditatea excesivă din stomac, fiind puternic alcalin.

            Hipertensiune

-  este una dintre afecţiunile în care se pot obţine cele mai spectaculoase efecte cu acest suc. O jumătate de pahar din acest suc duce la o scădere cu până la 20% şi de asemenea, o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale.  

            Anemia feriprivă

– datorită conţinutului de fier, magneziu şi vitamina B6, sfecla rosie combate anemia, stimulează procesul de formare a globulelor roşii (hematopoieza). Se recomandă o cură timp de o lună, câte 150 grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai bună eficienţă se poate introduce în dietă şi gălbenuşul de ou, mazarea şi fasolea verde, spanacul şi urzica, care sunt de asemenea bogate în fier.  

            Cancerul de colon

– se poate administra sfeclă crudă sau fiartă câte 150-300 grame pe zi, preventiv, ajutând la normalizarea tranzitului intestinal şi la menţinerea tonusului psihic şi fizic al bolnavului de cancer. Substanţele nedigerabile aflate în rădăcina acestei plante (fibre alimentare) acţionează ca un burete curăţând sistematic tubul digestiv, ajutând totodată la prevenirea cancerului de colon şi de rect.

            Ateroscleroză, ischemie cardiacă

– pigmenţii şi vitaminele din rădăcina de sfeclă împiedică oxidarea colesterolului şi trigliceridelor de pe pereţii arterelor, prevenind şi chiar stopând procesul de îngroşare a acestora. Cura are o durată de 4-8 săptămâni, perioadă în care se consumă câte 150 grame, alternativ, ca suc şi ca salată, iar sfecla poate fi fiartă sau crudă.

            Poate fi un adjuvant în bolile renale

– se face un amestec din 100 ml suc de sfeclă roşie şi 400 ml suc de morcov, care este un puternic diuretic ce protejează epiteliul renal de infecţii şi ajută la refacerea sa în cazul acesta a fost lezat de infecţii sau calculi. Poate ajuta şi la eliminarea mai uşor a calculilor, având un efect relaxant asupra musculaturii netede.   

            Constipaţie

– polizaharidele şi fibrele alimentare conţinute în rădăcina de sfeclă au puterea de a debloca tranzitul intestinal şi de a elimina toxinele din colon. Se poate consuma sfeclă crudă sau fiartă amestecată cu hrean şi miere consumând zilnic până la 150 de grame.

            Diabet

– sfecla roşie este unul dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienţilor cu diabet de tip I şi II. Având un gust dulce pronunţat, sfecla conţine fibre alimentare şi compuşi cu un efect uşor hipoglicemiant, poate fi consumată şi de către diabetici, fiind uşor tolerată de către aceştia. Are efecte diuretice şi previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului. 

            Hepatita cronică

– sucul de sfeclă şi sfecla roşie consumată crud protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea lor şi le stimulează să funcţioneze normal. Este o legumă bine tolerată de ficat şi previne evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic. Sfecla este un ajutor de nădejde şi în cazul îngrăşării ficatului, ca urmare a unei intoxicaţii sau a unei otrăviri.

            Sarcina

sfecla roşie este un aliment ideal pentru o bună dezvoltare a fetusului, fiind bogată în vitamine din complexul B (în special acidul folic), tratează, de asemenea, hipertensiunea şi varicele, unele dintre problemele specifice unei sarcini şi previne mutaţiile pe care le-ar suferi copilul în faza intrauterină.

            Imbunătăţeşte capacitatea de efort fizic

– sfecla roşie conţine din belşug o substanţă numită betacianină care este un stimulator de efort extraordinar. Acesta creşte capacitatea sângelui de a transportă oxigenul, scade tensiunea arterială, micşorează ritmul cardiac, fiind recomandată celor care fac efort intens şi de lungă durată

            Precauţii

    La 15 % dintre persoanele care consumă sfeclă roşie, urina capătă o culoare roşie, care nu arată vreo intoxicaţie sau vreo afecţiune, ci doar o incapacitate parţială a organismului de a asimila anumiţi nutrienţi din sfeclă. Aceasta se numeşte beturie.
     Consumul excesiv de suc de sfeclă roşie (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a corzilor vocale. La doze mari de suc de sfeclă roşie consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greaţă.    

 


 


 

miercuri, 26 septembrie 2012

Drojdia de bere lupta eficient impotriva cancerului




       
Ciupercile vii  din componenta drojdiei de bere sunt un remediu excelent impotriva imbolnavirilor inca din timpuri stravechi ( sumerieni, babilonieni, egipteni).
Cercetari moderne confirma in zilele noastre ca elementele active ale drojdiei de bere sunt o sursa foarte bogata pentru procesele metabolice umane.
Prin 1910 un inginer german ,aflandu-se  intr-o fabrica de bere seara tarziu,  observa in intuneric o luminita radiata de drojdia de bere. Incepu sa se gandeasca la un soi de radiatie si acesta fu momentul in care hotari sa o cerceteze cat mai atent. Astfel afla de beneficiile extradinare asupra corpului uman . Prima experienta a fost o rana externa pe care o trata foarte rapid cu drojdie aplicata pe piele. Dar momentul culminat a fost cand sotia sa se imbolnavi de cancer la san.  El incepu s-o trateze atat intern , cat si extern cu drojdie , si fu in mod miraculos salvata.
Au urmat apoi studiile facute de Profesor Doctor Gioconco Protti , liderul Centrului de tratament al tumorilor in Busto Arsizio. El a descoperit ca ciupercile din drojdia de bere ataca si distrug celulele canceroase.
Concluziile sale i-au trezit intersul si Doctorului Triebel. Acesta a facut  experimente pe 2 loturi de sobolani bolnavi de cancer , dintre care, unuia i-a administrat drojdie de bere.Concluzia a fost ca lotul de sobolani carora li s-a administrat drojdie a trait cu cel putin 2-3 luni mai mult decat celalalt lot. In conditiile in care un sobolan traieste in medie 3 ani, o prelungire de 2-3 luni a fost considerata satisfacatoare.
Au urmat apoi 25 de ani de experimente care au aratat efecte uluitoare asupra pacientilor bolnavi de cancer care care au fost tratati prin iradiere. S-a verificat ca este foarte util sa se inceapa cura cu drojdie de bere inaintea inceperii tratamentului cu radiatii. Efectele negative ale radioterapiei , precum: formarea de ragade cu infectii, deformarea unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii sunt mult diminuate. De asemeni terapia cu drojedie reduce inflamarea gurii si stopeaza caderea parului. Drojdia de bere stimuleaza apetitul, regleaza somnul si peristaltismul intestinal. Protejeaza mucoasa si de aceea ajuta foarte mult in cazurile de cancer la gat sau de esofag .
Dr Ries de la „Asociatia bavareza impotriva cancerului” stabili ca efectele dezastroase ale iradierii sunt vadit reparate de tratamentul cu drojdia de bere. Inflamatiile dispar, pielea se regenereaza .„Nici o metoda de tratament nu s-a dovedit asa eficienta pana acum”, conchide Dr Ries.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Brosura Biostem


Brosura Biostem pagina 1

 

 

Brosura Biostem pagina 2




Brosura Biostem pagina 3

 


Brosura Biostem pagina 4

 


Brosura Biostem pagina 5

 


Brosura Biostem pagina 6

 


Brosura Biostem pagina 7

 



Brosura Biostem pagina 8

 



Brosura Biostem pagina 9

 


Brosura Biostem pagina 10

 



Brosura Biostem pagina 11

 


 

Brosura Biostem pagina 12

 

  

Brosura Biostem pagina 13

 


 

Brosura Biostem pagina 14

 

 

Brosura Biostem pagina 15

 


 


Brosura Biostem pagina 16

 


 


Brosura Biostem pagina 17

 


 


Brosura Biostem pagina 18

 


 


Brosura Biostem pagina 19

 


 


Brosura Biostem pagina 20

 


 


Brosura Biostem pagina21

 


Brosura Biostem pagina 22

 




Brosura Biostem pagina 23




Brosura Biostem pagina 24




Brosura Biostem pagina 25




Brosura Biostem pagina 26




Brosura Biostem pagina 27




Brosura Biostem pagina 28




Brosura Biostem pagina 29




Brosura Biostem pagina 30




Brosura Biostem pagina 31




Brosura Biostem pagina 32




Brosura Biostem pagina 33




Brosura Biostem pagina 34




Brosura Biostem pagina 35




Brosura Biostem pagina 36




Brosura Biostem pagina 37





Brosura Biostem pagina 38




Brosura Biostem pagina 39




Brosura Biostem pagina 40



Brosura Biostem pagina 41




Brosura Biostem pagina 42




Brosura Biostem pagina 43




Brosura Biostem pagina 44




Brosura Biostem pagina 45




Brosura Biostem pagina 46




Brosura Biostem pagina 47




Brosura Biostem pagina 48




Brosura Biostem pagina 49




Brosura Biostem pagina 50




Brosura Biostem pagina 51




Brosura Biostem pagina 52




Brosura Biostem pagina 53




Brosura Biostem pagina 54




Brosura Biostem pagina 55




Brosura Biostem pagina 56